Adevărul nu distruge relații
Dar poate distruge iluzia în care ele funcționau. In multe relații, oamenii spun ca își doresc sinceritate. Spun ca vor transparenta. Spun ca vor autenticitate. Dar exista o diferență majora intre a spune ca vrei adevărul și a putea trai cu el. Pentru ca adevărul are o proprietate incomoda: nu confirma mereu imaginea pe care o avem despre noi înșine.
Momentul în care apare tensiune
La început, dorința de claritate pare normala. Un partener pune întrebări. Vrea sa înțeleagă:
- reacții
- decizii
- comportamente
- contradicții
Nu pentru a controla. Ci pentru a crea coerenta emoțională. Dar daca celalalt este obișnuit sa evite introspecția, aceasta claritate incepe sa devina apăsătoare.
De ce adevărul devine obositor
Nu pentru ca ar fi fals. Ca doar vorbim de adevăr! Ci pentru ca atinge exact locurile unde cineva prefera sa nu se uite. Adevărul poate scoate la suprafață:
- contradicții intre ce spune cineva și ce face
- tipare repetate în relații
- mecanisme de apărare vechi
- responsabilități personale evitate
Pentru un om pregătit sa se privească lucid, asta poate fi un proces de maturizare. Pentru un om care a construit ani de zile mecanisme de protecție, poate deveni o presiune constanta.
Eticheta care apare aproape inevitabil
In acest moment apare un fenomen interesant. Cel care pune întrebări incepe sa fie etichetat:
- prea analitic
- prea sensibil
- prea gelos
- prea complicat
Nu pentru ca ar fi neapărat asa. Ci pentru ca adevărul devine mai ușor de respins daca este discreditat cel care îl aduce în discuție.
Conflictul real nu mai este intre doi oameni
In acel moment, conflictul nu mai este doar intre parteneri. Devine un conflict interior. Intre imaginea pe care cineva o are despre sine și realitatea care incepe sa iasă la suprafață. Pentru unii oameni, confruntarea cu aceasta diferență este eliberatoare. Pentru alții este intolerabila.
De ce unele relații se termina exact când apare claritatea
Exista un alt paradox. Unele relații nu se termina pentru ca iubirea dispare. Se termina pentru ca adevărul devine prea greu de susținut. In acel moment, plecarea nu este o alegere intre doi oameni. Este o alegere intre confortul vechilor mecanisme și efortul schimbării.
Concluzie
Adevărul nu este dușmanul unei relații. Dar este dușmanul iluziilor pe care uneori relațiile se sprijină. Iar când una dintre aceste iluzii incepe sa se prăbușească, nu toți oamenii sunt pregătiți sa rămână și sa reconstruiască.