Despre relațiile alese din siguranță, nu din foc interior
Sunt oameni care nu cauta iubirea. Cauta stabilitatea pe care iubirea o poate oferi. Diferența este esențială. Pentru ca iubirea înseamnă expunere. Stabilitatea înseamnă control.
Stabilitatea este previzibila. Iubirea nu.
Stabilitatea oferă:
- program
- siguranță financiara
- rutina
- liniște
- absenta conflictelor majore
Iubirea oferă:
- intensitate
- vulnerabilitate
- teama de pierdere
- implicare profunda
- transformare personala
Un om care a fost rănit grav sau care nu are contact autentic cu propriile emoții va prefera, aproape instinctiv, stabilitatea. Pentru ca stabilitatea nu îl obliga sa simtă prea mult.
Când „merge bine” devine suficient
In relațiile construite din stabilitate, frazele sunt asemănătoare:
- „ne înțelegem”
- „nu ne certam”
- „e liniște”
- „e ok”
Dar „ok” nu este iubire. „Merge” nu este pasiune. „E liniște” nu este conexiune. Este funcționalitate emoțională minima. O relație poate funcționa ani întregi fără iubire reala, daca ambii parteneri se mulțumesc cu echilibrul superficial dintre convenabil și suportabil.
Ce se întâmplă când apare un partener implicat
Când apare un om care:
- întreabă
- cauta profunzime
- cere transparenta
- vrea viitor comun
- exprima nevoi afective clare
echilibrul stabilității se clatină. Pentru ca stabilitatea fără iubire funcționează dor în zona superficiala. Când relația cere autenticitate, apare disconfortul. Nu pentru ca celalalt este „prea mult”. Ci pentru ca implicarea reala scoate la suprafață golul.
Stabilitatea ca mecanism de apărare
Pentru un om evitant sau disociat afectiv, stabilitatea este o armura:
- nu te expui prea mult
- nu investești total
- nu depinzi emoțional
- nu riști prăbușirea
Dar aceasta armura are un preț: incapacitatea de a trai iubirea profunda. Pentru ca iubirea adevărată implica pierderea controlului.
De ce unii oameni aleg stabilitatea în locul iubirii
Pentru ca iubirea cere:
- maturitate emoțională
- contact cu propriile traume
- capacitatea de a oferi, nu doar de a primi
- asumare totala
Stabilitatea cere doar adaptare. Si pentru cineva care nu se cunoaște pe sine sau nu vrea sa intre în propriile răni, adaptarea este mai ușoară decât transformarea.
Ce înseamnă asta pentru partenerul implicat
Daca tu iubești profund, iar celalalt cauta stabilitate, apare o ruptura structurala:
- tu vrei conexiune
- el/ea vrea confort
- tu vrei adevăr
- el/ea vrea liniște
- tu vrei viitor asumat
- el/ea vrea prezent convenabil
Si de aici apare acuzația subtila:
- „ești prea intens”
- „ceri prea mult”
- „complici lucrurile”
De fapt, nu complici nimic. Doar ridici nivelul.
Concluzie rece
Când stabilitatea este mai atractiva decât iubirea, relația va funcționa doar pana în punctul în care nu este nevoie de profunzime. In momentul în care apare:
- vulnerabilitate reala
- asumare totala
- claritatea fără ambiguități
omul orientat spre stabilitate se va retrage. Nu pentru ca nu ii pasa. Ci pentru ca nu știe sa iubească fără plasa de siguranță.