Iubirea adevărată nu te pune în garda. Nu te face să-ți masori cuvintele. Nu te obliga sa iți pregătești explicațiile dinainte. Când iubești și ești iubit cu adevărat, nu trăiești în apărare.
Nu te aperi pentru ca nu ești atacat
Într-o iubire sănătoasă:
- emoțiile tale nu sunt puse sub semnul întrebării
- trăirile tale nu sunt invalidate
- intențiile tale nu sunt interpretate ostil
Nu trebuie sa spui „n-am vrut sa…”. Nu trebuie sa explici de ce simți. Ești crezut din prima.
Spui ce simți fără să-ți fie teama de consecințe
Când nu trebuie sa te aperi:
- poți spune „m-a durut” fără sa primești „exagerezi”
- poți spune „mi-e frica” fără sa fii făcut slab
- poți spune „am nevoie de tine” fără sa fii considerat dependent
Iubirea nu folosește vulnerabilitatea ca arma. O protejează.
Conflictele nu sunt lupte pentru supraviețuire
In iubirea în care nu te aperi:
- conflictele nu decid cine are puterea
- nu exista retrageri punitive
- nu exista tăceri care pedepsesc
Nu te temi ca, daca spui ceva greșit, pierzi relația. Pentru ca relația nu sta pe frica. Sta pe siguranță.
Nu trebuie sa demonstrezi nimic
Nu trebuie sa:
- dovedești ca ești suficient
- explici de ce meriți iubirea
- faci eforturi constante ca sa fii ales
Ești ales deja. Zi de zi. Iubirea adevărată nu te pune pe proba. Te primește.
Nu te simți vinovat pentru nevoile tale
Când nu trebuie sa te aperi:
- nevoile tale nu sunt tratate ca pretenții
- nu ți se spune ca „ceri prea mult”
- nu ești făcut responsabil pentru disconfortul celuilalt
Nevoile tale sunt normale. Si sunt întâmpinate, nu tolerate.
Tăcerea nu te sperie
Pentru ca știi ca:
- nu e o pedeapsa
- nu e o strategie
- nu e o forma de control
Este doar liniște. Iar liniștea nu doare când iubirea e acolo.
Prezenta celuilalt nu te face sa te îndoiești de tine
Când nu trebuie sa te aperi:
- nu te întrebi constant „unde sunt eu în viata lui / ei?”
- nu cauți semne obsesiv
- nu trăiești în suspiciune
Pentru ca nu exista ambiguitate. Exista prezenta clara.
Iubirea nu te face sa te micșorezi
Nu devii:
- mai tăcut
- mai nesigur
- mai confuz
Devii mai tu. Mai autentic. Mai viu. Iubirea care te obliga sa te protejezi nu te iubește. Te consuma.
Un adevăr simplu
Daca trebuie sa te aperi constant într-o relație, nu e pentru ca ești „prea sensibil”. E pentru ca nu ești în siguranță emoțional. Iar fără siguranță, iubirea nu poate exista. Doar atașament, frica și compromis de sine.
Concluzie
Iubirea în care nu trebuie sa te aperi:
- nu te tensionează
- nu te micșorează
- nu te sperie
Te tine. Te vede. Te lasă sa fii. Si daca nu poți fi tu într-o relație, atunci nu e iubire – indiferent ce nume i se da.