(dinamica dezechilibrului afectiv)
In aproape fiecare relație dezechilibrata exista un paradox: cel care investește mai mult ajunge sa fie considerat „prea mult.”
Intensitatea este confundata cu instabilitatea
Când unul dintre parteneri:
- cauta claritate
- cere validare
- își exprima vulnerabilitatea
- dorește transparenta
Poate fi etichetat drept:
- gelos
- posesiv
- anxios
- prea sensibil
Dar uneori nu e vorba de instabilitate. E vorba de implicare.
Cel detașat pare „matur”
Partenerul care:
- nu reacționează puternic
- nu pare afectat
- nu cere mult
- își păstrează distanta
este perceput ca fiind echilibrat. Dar detașarea nu este întotdeauna maturitate. Poate fi evitare.
Dezechilibru creează etichete
Când unul iubește mai profund, iar celalalt oferă limitat, tensiunea se acumulează. Cel implicat devine vocal. Cel rezervat devine critic. Si astfel se naște narativul:
- „tu ești problema”
- „tu complici”
- „tu strici lucrurile”
De ce apare aceasta inversare
Pentru ca iubirea profunda cere reciprocitate. Iar când reciprocitatea lipsește, cel care iubește simte golul. Si îl verbalizează. Iar cel care nu poate sau nu vrea sa urce la acel nivel va apăra propria zona de confort prin etichetare. Este mai ușor sa spui „exagerezi” decât sa spui „nu pot sa ofer la fel.”
Dinamica puterii
Cel care iubește mai mult:
- este dispus sa negocieze
- sa explice
- sa repare
- sa lupte
Cel care iubește mai puțin:
- poate pleca mai ușor
- poate retrage afecțiunea
- poate controla prin distanta
Puterea emoțională nu aparține întotdeauna celui matur. Ci celui mai puțin dependent.
Adevărul incomod
Uneori, cel care iubește mai mult nu este „prea mult”. Este doar nepotrivit pentru o persoana care iubește puțin.
Concluzie
Daca ai ajuns sa fii considerat problema doar pentru ca ai cerut claritate, nu înseamnă automat ca ai greșit. Poate însemna ca ai investit într-o relație în care nivelul de profunzime nu era reciproc. Iar iubirea profunda, într-un spațiu superficial, va părea întotdeauna excesiva.