Un mare paradox relațional este acesta: oamenii care se retrag emoțional se percep adesea ca fiind „mai maturi”, „mai liniștiți”, „mai raționali”. In realitate, retragerea nu este maturitate. Este evitare.
Ce spune persoana evitanta despre sine
In discursul ei interior, persoana evitanta crede ca:
- nu dramatizează
- nu face conflicte
- nu se consuma inutil
Dar în relație, comportamentul arata altceva:
- dispare exact când apare tensiunea
- blochează comunicarea
- lasă lucrurile nerezolvate
Aceasta nu este reglare emoțională. Este fuga emoțională.
De ce retragerea pare „o soluție” pentru evitant
Pentru persoana evitanta:
- emoțiile intense sunt copleșitoare
- confruntarea este perceputa ca atac
- apropierea profunda este asociata cu pierderea controlului
Retragerea ii oferă:
- iluzia siguranței
- senzația de control
- reducerea temporara a anxietății
Dar ce calmează evitantul rănește profund partenerul.
Confuzia majora: calm exterior = maturitate
Maturitatea emoțională nu înseamnă:
- sa nu simți
- sa te retragi
- sa „lași lucrurile sa treacă”
Maturitatea emoțională înseamnă:
- sa ramai prezent când este greu
- sa poți sta în disconfort
- sa comunici chiar și atunci când emoțiile nu sunt plăcute
Tăcerea nu este profunzime. Este absenta.
Ce produce aceasta evitare în relații
Pe termen scurt: liniște aparenta. Pe termen lung:
- nesiguranță
- anxietate
- sentimentul de respingere
- dezechilibru de putere
Partenerul ajunge sa se adapteze:
- sa vorbească mai puțin
- sa ceara mai puțin
- sa accepte mai mult
Nu pentru ca relația e buna, ci pentru ca vrea sa o salveze.
Adevărul inconfortabil
O persoana care dispare emoțional la conflict:
- nu este mai matura
- nu este „mai rece”
- nu este „mai stabila”
Este indisponibila emoțional în momente – cheie. Iar o relație puternica nu se construiește în momentele ușoare, ci exact atunci când apar diferențele.