Sabotajul nu incepe cu trădare. Incepe cu frica. Frica de:
- vulnerabilitate
- pierdere a controlului
- dependenta emoțională
- expunere autentica
Iubirea reala destabilizează identitatea defensiva
Daca o persoana și-a construit identitatea pe:
- independenta rigida
- control
- imagine
- autosuficiență
iubirea profunda este o amenințare. Pentru ca iubirea cere:
- sa ai nevoie
- sa ceri
- sa recunoști frica
- sa îți arăți slăbiciunea
Pentru cineva defensiv, asta e pierdere de putere.
Sabotajul este o forma de autoprotectie
Când iubirea devine intensa, apare un conflict intern: „Daca ma deschid, pierd controlul.” „Daca depind, pot fi rănit.” „Daca ma implic total. nu mai pot fugi.” Si atunci apar:
- răceala
- ironia
- retragerea
- testarea
- provocarea conflictelor
Nu pentru ca nu simte. Ci pentru ca simte prea mult și nu știe ce sa facă cu asta.
De ce este mai ușor sa distrugi decât sa crești
A creste în iubire presupune:
- terapie interna
- recunoașterea greșelilor
- renunțarea la orgoliu
- asumarea vulnerabilității
A sabota presupune doar:
- sa te retragi
- sa rănești
- sa creezi tensiune
- sa dai vina
Este mai simplu. Mai rapid. Mai puțin dureros pe termen scurt. In fata unei iubiri care cere maturizare, un om nepregătit va alege stabilitatea rece.
Concluzie
Unii oameni nu pierd iubirea pentru ca nu au avut-o. O pierd pentru ca nu au putut creste la nivelul ei. Si atunci o micșorează. O sabotează. O răcesc. Pentru a o aduce la nivelul lor de confort.