Probabil ați avut de-a face cu parteneri care au fost când „calzi” cu voi, când „reci. Când plini de nervi și reproșuri, când foarte iubitori. Aceste persoane se încadrează într-un tipar. Si putem spune ca aduc dupa ei niște relații în care nu conflictul deschis afectează legătura, ci inconsecventa emoțională repetata.
Un tipar subtil, dar extrem de destabilizator, este acela în care o persoana pare sa funcționeze cu doua moduri afective diferite, activate ciclic, în funcție de presiunea apropierii.
Perioada în care nu au tangenta fizica: fata emoțională reala
In acest tipar, perioada în care nu se întâlnesc devine spațiul în care masca cade. Apar frecvent:
- dezinteres
- iritare
- provocare
- răceală emoțională
Este perioada în care:
- persoana își permite libertatea emoțională
- își descarca tensiunile acumulate
- își exprima ostilitatea pasiva
- menține distanta afectiva fata de partener
Nu exista presiunea apropierii reale, deci nici nevoia de reglaj emoțional sau empatie. Este zona în care se manifesta adevărata disponibilitate afectiva: limitata, defensiva, centrata pe sine
Perioada în care sunt împreună fizic: fata „acceptabila” social
Pe măsură ce se apropie perioada în care trebuie sa se întâlnească fizic, dinamica se schimba brusc. Apare:
- atenția
- grija
- validarea
- replierea emoțională
Nu pentru ca s-a produs o transformare profunda, ci pentru ca:
- se activează frica pierderii
- apare nevoia de control asupra relației
- se dorește menținerea aparentei unei legături funcționale
Aceasta este fata social acceptabila – rolul de partener „implicat”. Necesar pentru a preveni retragerea celuilalt.
De ce apare aceasta alternanta
Acest tipar nu este întâmplător. El are un scop psihologic clar:
- sa permită eliberarea emoțională fără ruperea relației
- sa mențină partenerul aproape, dar la distanta sigura
- sa ofere control emoțional fără asumare afectiva reala
Este un sistem de reglaj intern în care relația este folosita ca spațiu de descărcare și reasigurare, nu ca legătură profunda.
Efectul asupra celuilalt partener
Pentru cel care trăiește în aceasta dinamica, efectele sunt cumulative și profund destabilizante:
- confuzie emoțională
- retragere defensiva
- frustrare
- vinovăție
- reaprinderea speranței, urmata de dezamăgire
Se creează un du- te-vino emoțional care induce ideea falsa ca problema este la cel care simte, nu la sistemul relațional în sine.
De ce acest tipar este distructiv
Pentru ca:
- apropierea nu este constanta, ci condiționată
- grija apare doar când exista risc de pierdere
- relația nu este trăită, ci gestionata
Aceasta nu este iubire matura, ci reglaj emoțional prin relație.
Concluzie
Când cineva are doua fete emoționale activate ciclic:
- una rece și detașată
- alta calda și atenta doar din necesitate
relația devine un mecanism dezechilibrat, nu un spațiu de siguranță. Problema nu este sensibilitatea celui care simte aceasta ruptura, ci incapacitatea celuilalt de a susține o prezenta afectiva constanta și asumata.