Nu orice prezenta înseamnă apartenenta. Poți fi în viata cuiva. Dar sa nu fii parte din ea.
Ce înseamnă includere reala
Includerea reala presupune:
- asumare publica și privata
- integrarea copiilor în spațiul partenerului
- generozitate naturala
- consultarea în decizii
- loc real în familie
Nu ești vizitator. Ești partener.
Ce înseamnă tolerare temporara
Tolerarea arata diferit:
- ești prezent, dar periferic
- copilul tău nu e integrat, doar acceptat
- gesturile sunt corecte, dar reci
- spațiul nu ți se oferă, îl ocupi temporar
Nu exista excludere explicita. Dar nici includere autentica.
Indicatori subtili
Includerea nu se declara. Se simte. Daca:
- primești strictul necesar
- nu ești implicat în dinamica de familie
- copilul tău nu este considerat „al nostru”. Ești considerat ajutor în creșterea copiilor
- spațiul emoțional rămâne fragmentat
atunci probabil ești tolerat, nu integrat.
De ce contează
Pentru ca tolerarea creează nesiguranță cronica. Includerea creează stabilitate. Un partener matur nu iți oferă colturi. Îți oferă loc.
Concluzie
Daca trebuie sa te întrebi constant „aparțin?”, probabil răspunsul îl știi deja.