Când sensibilitatea extrema ascunde lipsa de responsabilitate emotionala
Nu toți oamenii cu trăsături narcisice sunt grandioși sau agresivi. Exista și forma vulnerabila. Mai subtila. Mai tăcută. Dar la fel de destabilizanta.
Sensibilitatea extrema la critica
Un cuvânt spus într-o cearta poate deveni:
- cea mai mare durere în viata
- o rana imposibil de iertat
- dovada ca „nu este suficient de bun”
Reacția este disproporționată fata de context. De ce? Pentru ca atingerea imaginii este resimțită ca atac la identitate.
Proiecția
In loc sa-și confrunte fragilitatea, persoana vulnerabil – narcisica:
- etichetează partenerul ca fiind „paranoic”
- îl numește „gelos”
- îl acuza de „posesivitate”
- sugerează ca problema este sensibilitatea lui
Proiecția este un mecanism de apărare. Este mai ușor sa spui „tu ai o problema” decât sa te întrebi „de ce ma doare atât de tare?”
Empatia selectiva
Persoana poate fi:
- afectata profund când imaginea ei este zdruncinata
- dar rece când partenerul suferă
Nu pentru ca este lipsita complet de emoție. Ci pentru ca emoția este centrata pe sine. Lacrimile apar când orgoliul este atins. Nu când celalalt este rănit.
Controlul prin retragere
Dupa un moment de vulnerabilitate, urmează adesea:
- tăcere
- răceală
- retragere brusca
Nu este procesare matura. Este protecție defensiva. Carapacea se închide.
Concluzie
Narcisismul vulnerabil nu înseamnă cruzime evidenta. Înseamnă:
- fragilitate mascata
- empatie limitata la sine
- incapacitatea de a sta în oglinda relației
Pentru partenerul empatic, asta devine epuizant.