Ai început cald. Ai venit cu bratele deschise, cu întrebări. cu răbdare. Ai veni viu.
Partenerul a lucrat încet. Nu cu ura. Nu cu violenta. Ci cu distanta. Cu ironii subtile. Cu tăceri calculate. Cu retrageri reci.
Te-a învățat sa nu mai spui tot. Sa nu mai întrebi. Sa nu mai simți la fel de mult.
Si într-o zi ai început sa te răcești. Nu din răzbunare. Din protecție. Ai devenit mai scurt. Mai tăcut. Mai greu de atins.
Atunci a apărut neliniștea lui (partenerului). Pentru ca partenerul care a lucrat sa te răcească nu suporta frigul.
Puterea lui era în vulnerabilitatea ta. In faptul ca tu simțeai pentru doi. In faptul ca tu explicai, insistai, rămâneai. Când ai început sa nu mai reacționezi la fel, controlul s-a clătinat.
Nu frigul doare. Ci pierderea controlului asupra temperaturii tale.