Exista o realitate dura pe care putini o accepta: uneori nu ești iubit insuficient. Ești iubit de cineva incapabil sa iubească. Daca o persoana a ales ani la rand sa nu confrunte trădarea, sa nu pună dovezile deoparte, sa nu acționeze – atunci a ales un model: „E mai sigur sa nu simt.” Când tu vii cu implicare, vulnerabilitate și deschidere, acel model nu dispare. Se reactivează. Apare:
- neîncrederea nemotivata
- retragerea când apropierea devine reala
- relația cu acces limitat
Nu pentru ca ai greșit. Ci pentru ca apropierea reala activează frica.
Concluzia rece
Daca cineva a trecut peste o trădare profunda ani întregi, nu din iertare, ci din frica, interes sau evitare… este puțin probabil sa construiască ulterior o iubire matura, asumata și reciproca. Pentru ca nu a învățat sa confrunte durerea. A învățat sa o anestezieze. Iar iubirea nu poate trai într-un corp amorțit.