(cum incepe sacrificiul de sine fără să-ți dai seama)
Nu pare ceva grav, doar un copil care:
- vine și spune „te iubesc” când te vede supărat
- încearcă sa te liniștească
- este „foarte empatic”
Si toată lumea spune:
- „ce copil bun”
- „ce sensibil”
- „ce matur”
Dar adevărul este altul. Acela nu este doar un copil empatic. Este un copil care s-a adaptat la emoțiile adultului.
Ce simte copilul, de fapt
- tensiunea
- distanta
- schimbarea de ton
Si apare frica:
- „am făcut ceva grav?”
- „e din cauza mea?”
Iar reacția vine imediat:
- încearcă sa repare
- încearcă sa liniștească
- încearcă sa readucă echilibrul
Dar nu pentru ca vrea. Ci pentru ca simte ca trebuie. Asta e cheia. Nu este alegere. Este supraviețuire emoțională. Si aici se schimba rolurile. Copilul nu mai este copil. Devine regulator emoțional.
Ce învață în acest proces
- emoțiile altora sunt doar responsabilitatea mea
- trebuie sa repar lucrurile singur
- liniștea depinde de mine
Si asta devine mai târziu identitate. Nu doar comportament. In adolescenta și mai târziu:
- evita conflictele
- își ignora nevoile
- se adaptează excesiv
In relații:
- atrage oameni instabili emoțional
- devine „cel care tine relația”
- se pierde încercând sa repare
Pentru ca asta știe:
- iubirea = efort
- iubirea = reglare
- iubirea = responsabilitate
Dar nu a învățat ceva esențial. Iubirea nu trebuie câștigată. Si apare ruptura interna:
- știe sa ofere
- nu știe sa primească
Si ajunge aici:
- oboseala emoțională
- relații dezechilibrate
- sentiment de gol
Pentru ca nu s-a construit pe sine. S -a construit în jurul altora.
Adevărul dur – copilul care te liniștește nu se dezvolta liber. Se adaptează la tine. Si tu nu vezi asta imediat. Pentru ca:
- pare grijuliu
- pare matur
- pare „perfect”
Dar în interior:
- e atent constant
- e în alerta
- nu e liber
Concluzia reala – un copil nu trebuie sa te liniștească. Trebuie sa se simtă în siguranță lângă tine.
Diferența fundamentala – nu este:”ce face copilul pentru tine” ci „ce simte copilul lângă tine”
Întrebarea esențială – „îl las sa fie copil … sau îl folosesc ca sprijin emoțional?”