Exista un moment într-o relație în care nu mai e vorba de comunicare. E vorba de limita.
Repeți … dar nimic nu se schimba
Ai explicat:
- calm
- logic
- sincer
De mai multe ori. Si totuși:
- aceleași reacții
- aceleași răni
- aceleași situații
Asta nu mai e neînțelegere. Este incapacitatea de a integra.
Îți înțelege cuvintele, dar nu sensul
Spui : „m-a durut”. Primești:
- „nu asta am vrut”
- „exagerezi”
- „nu ai de ce”
Problema? – Aude cuvintele. Dar nu simte realitatea din spatele lor.
Conversațiile devin circulare
Discuțiile arata asa:
- tu explici
- partenerul se apără
- tu explici din nou
- partenerul schimba direcția
Si ajungi exact de unde ai plecat. Nu pentru ca nu ai explicat bine. Ci pentru ca nu exista loc unde sa ajungă explicația ta.
Începi sa simplifici excesiv
Ajungi sa spui:
- „ok, lasă”
- „nu mai contează”
- „nu are rost”
Nu pentru ca ai rezolvat. Ci pentru ca ai obosit.
Te întrebi daca tu ești problema
Cel mai periculos moment: „poate nu știu eu sa explic.” Dar adevărul e: nu poți explica ceva profund unei persoane care nu funcționează la acel nivel.
Concluzie
Nu toate problemele de comunicare sunt rezolvabile. Unele nu sunt probleme de comunicare. Sunt probleme de capacitate emoțională.
Verdict rece
Când explici mult și nu se schimba nimic … nu trebuie sa explici mai bine. Trebuie sa înțelegi ca nu ai cui.