(și de ce intensitatea emoțională te poate păcăli)
Confuzia care tine oamenii blocați ani de zile
Multi oameni rămân în relații pentru ca: „Simte ceva pentru mine.” Si este adevărat. Simte. Dar problema este alta: nu orice emoție este iubire.
De unde apare confuzia
Suntem învățați sa credem ca daca exista emoție – exista iubire. Dar în realitate, emoțiile pot însemna:
- atașament
- nevoie
- dependenta
- validare
- frica de pierdere
- dorință
fără sa existe iubire matura.
Tipuri de „emoții” confundate cu iubirea
Atașamentul – „Nu pot fără tine” Nu este iubire. Este dependenta emoțională.
Nevoia de validare – „Ma faci sa ma simt bine” Nu este iubire. Este folosire emoțională.
Intensitatea – „Simt foarte puternic”. Nu este iubire. Este reacție emoțională, nu construcție.
Teama de a pierde – „Nu vreau sa te pierd”. Nu este iubire. Este frica, nu alegere.
Cu o precizare: toate cele de mai sus pot exista și în iubire. Dar mai trebuie ceva.
Diferența esențială
Emoția este:
- spontana
- instabila
- dependenta de context
Iubirea este:
- constanta
- asumata
- construita în timp
Cum recunoști diferența în realitate
Un om care doar simte:
- este prezent când ii este bine
- dispare când devine greu
- evita responsabilitatea
- oferă emoție, dar nu stabilitate
Un om care iubește:
- rămâne
- construiește
- se implica
- își asuma
Adevărul dur
Poți primi:
- atenție
- emoție
- momente intense
Si totuși sa nu fii iubit.
De ce este atât de greu de acceptat
Pentru ca emoția creează iluzia de valoare: „Daca simte atât de mult, înseamnă ca e real.” Dar realitatea este:
- nu cat simte contează
- ci ce face cu ce simte
Capcana în care intra multi
Raman pentru ca: „știu ce simte”. Si spera ca: „în timp, va deveni iubire”. Dar, de cele mai multe ori nu devine.
Concluzia psihologica
Iubirea nu este doar ceea ce cineva simte pentru tine. Este și ceea ce construiește cu tine.
Întrebarea care clarifica tot
Nu este: „Simte pentru mine?” Este: „Se comporta ca un om care iubește?”