„Înțelege-mă” nu înseamnă „alege-ma”
Exista oameni care cer empatie, dar nu oferă reciprocitate. Care spun: „Trebuie sa ma înțelegi.” dar nu spun niciodată: „Sunt dispus (a) sa te aleg.” Aceasta cerere de înțelegere nu este un dialog. Este o cerere de suspendare a propriilor nevoi. In timp, ajungi sa înțelegi tot:
- fricile partenerului
- trecutul partenerului
- constrângerile partenerului
Dar nimeni nu înțelege ce pierzi tu.
Ambiguitatea ca stil de viata emoțional
Când cineva evita alegerile clare, dar rămâne într-o relație, nu este confuz. Este confortabil în ambiguitate. Ambiguitatea ii permite:
- sa nu piardă trecutul
- sa nu își asume prezentul
- sa tina viitorul în suspensie
Pentru celalalt, ambiguitatea nu e neutrala. Este eroziune lenta.
Partenerul care spune „n-am nimic cu fostul / fosta”, dar își adaptează viata dupa el / ea
Nu contează ce spune. Contează ce structurează. Când:
- iți cere sa te adaptezi
- dar adaptează relația dupa fostul / fosta
- când evita conflictele cu el / ea, dar le accepta cu tine
alegerea este deja făcută. Nu împotriva ta. Ci în favoarea propriei liniști.
De ce nu pleacă, dar nici nu rămâne
Pentru ca plecarea ar cere asumare. Iar rămânerea ar cere curaj emoțional. Asa ca alege zona gri:
- suficienta apropiere cat sa nu te piardă
- suficienta distanta cat sa nu se implice complet
Aceasta nu este indecizie. Este strategie inconștientă sau conștientă de auto – protecție.
Când „ești important” doar în intimitate
In privat:
- afecțiune
- validare
- apropiere
In public:
- tăcere
- ștergere
- ajustare dupa alții
Aceasta este forma cea mai perfida de relație: te face sa simți ca exista ceva, dar nu suficient cat sa conteze.
Concluzie
O relație fără alegere este doar o pauza emoțională
Iubirea adevărată presupune:
- asumare
- risc
- poziționare
Cine te iubește cu adevărat:
- nu te ascunde
- nu te negociază
- nu te pune pe locul doi pentru a evita conflicte