Exista o durere aparte care nu vine din despărțire, ci din realizarea târzie. Nu aceea ca relația s-a terminat, ci ca ai rămas prea mult timp într-o lupta care nu era a ta. Durerea ca ai fi putut pleca mai devreme. Durerea ca ai fi putut ști. Durerea ca, dacă celalalt ar fi fost sincer, tu nu ți-ai fi consumat inima încercând sa construiești singur.
Nu știu câți dintre voi au avut acest sentiment, dar o sa vorbesc aici despre cei care mi-au povestit și au simțit asa ceva.
„Poate am cerut prea mult”
Aceasta este una dintre cele mai frecvente concluzii greșite ale oamenilor care iubesc profund. Când o relație nu funcționează , cel care investește ajunge adesea sa creadă ca :
- a cerut prea mult
- a vrut prea mult
- a forțat lucrurile
- a încercat sa schimbe pe cineva care „nu putea mai mult”
Dar adevarul este altul. Nu ai cerut prea mult. Ai cerut de la persoana greșită sau de la o persoana care nu era dispusa / capabila sa ofere același nivel de implicare.
Diferența dintre responsabilitate și vina
Da, este matur sa-ți asumi faptul ca ai rămas prea mult într-o relație care nu se alinia cu valorile tale. Dar asumarea nu înseamnă vina. Responsabilitatea ta a fost:
- ca ai sperat
- ca ai iubit
- ca ai crezut în potențial
Nu este vina ta ca celalalt:
- nu a avut curajul sa spună clar ce își dorește
- a preferat ambiguitatea în locul adevărului
- a promis viitor fără sa și-l asume
- a păstrat relația într-o zona confortabila pentru al / ea, dar dureroasa pentru tine
Când cineva te tine aproape fără sa vrea același lucru
Poate ca nu a mințit în sensul clasic. Poate ca a vrut sa rămână cu tine „cât mai mult”. Poate ca s-a simțit bine, iubit, susținut. Dar a vrut relația în condițiile lui (partenerul), nu în cele ale unei construcții reale:
- separat în viata de zi cu zi
- intimitate concentrata în weekend
- fără angajament clar
- fără responsabilități comune
- fără asumare pe termen lung
Asta nu este iubire matura. Este confort emotional fara responsabilitate.
De ce doare atât de tare lipsa de sinceritate
Pentru ca, dacă ți-ar fi spus de la început: „Nu îmi doresc o relație ca tine. Nu vreau ceva serios. Nu vreau o construcție comuna.” tu nu ai fi luptat. Nu ai fi insistat. Nu ți-ai fi consumat energia încercând sa „îl faci sa înțeleagă.” Ceea ce doare nu este despărțirea. Ci faptul ca ai fost lăsat sa speri în zadar.
Iubirea nu ar trebui sa fie o lupta de convingere
Iubirea nu înseamnă:
- sa explici mereu ce simți
- sa demonstrezi ca meriți apropiere
- sa traduci nevoile tale în speranța ca vor deveni acceptabile
- sa lupți ani întregi pentru ceva ce ar trebui sa fie reciproc
Iubirea adevărată este atunci când: nu trebuie sa convingi pe nimeni sa rămână, pentru ca celalalt vrea același lucru ca tine.
Concluzie
Nu ai cerut prea mult. Ai cerut ceva real. Poate ca lecția nu este ca ai greșit iubind, ci ca data viitoare:
- vei pleca mai devreme din ambiguitate
- vei asculta faptele, nu promisiunile
- nu vei mai rămâne acolo unde iubirea ta este „prea mult”
Pentru ca iubirea ta nu este prea mult. Este doar prea adevărată pentru cineva care nu vrea sa construiască.