Frica de angajament mascata în gesturi mici
Nu toată lumea se teme de relații. Unii se tem doar de simbolurile lor. Un simbol comun – o brățară, un inel, un obiect purtat de amândoi – nu este un accesoriu. Este o declarație:
- suntem împreună
- ne asumam
- construim un „noi”
Pentru acest partener disponibili emoțional, un astfel de gest este natural. Pentru un partener evitant, devine incomod.
De ce deranjează simbolurile
Pentru ca ele:
- creează vizibilitate
- implica continuitate
- presupun angajament
- reduc ambiguitatea
Iar ambiguitatea este confortabila pentru cineva care vrea control și libertate unilaterala.
Refuzul direct este rar
Nu vei auzi: „Nu vreau sa fim atât de legați.” Dar vei auzi:
- „nu-mi vine bine”
- „nu știu ce sa zic”
- „mai vedem”
- „nu e mare lucru”
Se minimalizează ideea pana când dispare.
Ce indica evitarea repetata
Când simbolurile de unitate sunt constant evitate, apare un tipar:
- relația este tolerata, dar nu asumata profund
- exista atașament, dar nu integrare
- exista prezenta, dar nu construcție comuna
Nu este despre obiect. Este despre disponibilitatea de a spune: „Suntem un cuplu și îmi asum asta.”
Concluzie
Cine evita simbolul, evita sensul. Iar cine evita sensul, evita adâncimea.