Apare un moment într-o relație în care unul dintre parteneri, care a insistat mult timp incepe sa tacă. Nu pentru ca a devenit mai matur. Nu pentru ca a înțeles brusc ca trebuie sa lase lucrurile sa curgă. Ci pentru ca a învățat ceva. A învățat ca insistenta lui nu schimba nimic.
La început, insistenta vine din iubire
In primele etape ale relației, un partener care iubește profund nu evita conversațiile dificile. Din contra. El insista. Vrea sa înțeleagă. Vrea sa clarifice. Vrea sa repare. Pentru el, relația este un spațiu în care lucrurile trebuie discutate, explicate și rezolvate. Nu pentru ca vrea control. Ci pentru ca vrea apropiere.
Cum este perceputa aceasta insistenta
In relațiile in care exista un partener cu tendință evitanta, aceasta insistenta poate fi interpretata diferit. Nu ca dorință de apropiere. Ci ca presiune. Apar replici precum:
- „exagerezi”
- „te consumi prea mult”
- „de ce trebuie sa analizam tot?”
- „nu e asa grav”
In timp, partenerul incepe sa observe ceva. Ca fiecare încercare de a înțelege este întâmpinată cu rezistenta.
Învățarea tăcerii
La început continua sa insiste. Pentru ca spera ca, daca explica suficient de bine, lucrurile se vor schimba. Dar dupa multe încercări apare o transformare subtila. Incepe sa vorbească mai puțin. Nu mai deschide fiecare subiect. Nu mai explica fiecare neliniște. Nu mai cere clarificări pentru fiecare tensiune.
Nu este maturizare
Din exterior, aceasta schimbare poate părea o evoluție. Poate părea ca a devenit mai calm. Mai echilibrat. Mai puțin „intens”. Dar în realitate nu este o maturizare. Este o retragere.
Ce se întâmplă în interior
In interiorul lui apare o realizare. Nu neapărat exprimata în cuvinte. Dar clara. Daca fiecare încercare de apropiere este întâmpinată cu respingere sau ironie… atunci apropierea nu este dorita. Si incepe sa facă ceva ce nu a făcut înainte. Incepe sa se oprească.
Paradoxul relației
In acel moment apare un paradox interesant. Femeia care se plângea de intensitatea lui incepe uneori sa observe schimbarea. El nu mai insista. Nu mai întreabă. Nu mai cauta explicații. Nu mai încearcă sa repare fiecare tensiune. Si uneori apare o reacție neașteptată. Neliniștea.
De ce apare aceasta neliniște
Pentru ca insistenta lui era, de fapt, un semn de implicare. Era semnul ca relația conta suficient de mult încât sa merite lupta. Când insistenta dispare, dispare și acea energie. Si relația incepe sa devina mai liniștită. Dar și mai goala.
Momentul în care dinamica se schimba
Acesta este punctul în care multe relații intra într-o faza diferita. Pentru prima data, relația nu mai este împinsă înainte de energia unui singur om. Daca celalalt partener nu incepe sa participe activ, lucrurile încetinesc. Uneori chiar se opresc.
Ce învață partenerul implicat în acel moment
Nu învață sa fie mai rece. Nu învață sa iubească mai puțin. Învață doar ceva foarte simplu. Ca iubirea nu poate fi impusa prin insistenta. Si ca apropierea reala trebuie sa fie dorita de ambele părți.
Concluzie
Uneori cea mai mare schimbare într-o relație nu este o despărțire. Este momentul în care unul dintre parteneri care a insistat ani de zile învață, în sfârșit, sa nu mai insiste. Pentru ca a înțeles ca o relație reala nu ar trebui sa fie un spațiu în care doar unul încearcă permanent sa apropie lucrurile.
Asa ca, exista relatii in care insistenta unuia pare o problema. Dar, in realitate, era dovada implicarii.