In unele relații apare un fenomen greu de explicat. Nu este neapărat conflict. Nu este despărțire. Nu este nici măcar indiferenta evidenta. Este ceva mult mai subtil. Este anestezia emoțională. Unul dintre parteneri pare prezent fizic, dar absent afectiv. Asculta, dar nu reacționează. Vede suferința celuilalt, dar nu pare sa o simtă. Pentru celalalt partener, aceasta experienta este adesea mai dureroasa decât un conflict direct.
Ce este anestezia emoțională
Anestezia emoțională nu înseamnă lipsa de emoții. In majoritatea cazurilor, emoțiile exista. Dar ele sunt blocate sau neutralizate de mecanisme psihologice de protecție. Psihicul a învățat, de-a lungul timpului, ca anumite emoții sunt prea periculoase pentru a fi simțite. Astfel, apare un sistem automat de protecție. Emoțiile sunt reduse. Reacțiile sunt temperate. Implicarea devine limitata.
Cum se formează acest mecanism
De cele mai multe ori, anestezia emoțională nu apare în viata adulta. Ea incepe mult mai devreme. In copilărie sau adolescenta, atunci când emoțiile nu sunt întâmpinate cu empatie. De exemplu:
- când sensibilitatea este ridiculizata
- când suferința este ignorata
- când apropierea emoțională este asociata cu umilință sau respingere
In astfel de contexte, psihicul învață o lecție simpla: a simți prea mult este periculos.
Cum arata în relațiile adulte
In relațiile adulte, acest mecanism se manifesta în moduri subtile. Persoana:
- evita conversațiile emoționale profunde
- răspunde cu explicații logice în loc de empatie
- minimizează conflictele reale
- rămâne aparent calma în momente care cer implicare emoțională
Pentru partener, acest comportament poate crea o confuzie profunda. Pentru ca nu exista ostilitate directa. Exista doar o absenta constanta a implicării afective.
Paradoxul anesteziei emoționale
Paradoxul acestui mecanism este ca el a fost creat pentru protecție. Dar în relațiile apropiate produce efectul opus. Protejează persoana care îl folosește, dar rănește persoana care cauta apropiere. Pentru ca o relație are nevoie de reacții emoționale reale pentru a funcționa. Nu doar de stabilitate aparenta.
Concluzie
Anestezia emoțională nu este neapărat lipsa de iubire. De multe ori este rezultatul unui mecanism de supraviețuire învățat cu mult timp înainte. Problema este ca ceea ce protejează psihicul unei persoane poate face foarte dificila construirea unei intimități autentice.