In multe relații apare o situație aparent paradoxala. Unul dintre parteneri exprima nevoia de siguranță emoțională: claritate, transparenta, stabilitate. Celalalt răspunde cu o critica: „Tu nu vei avea niciodată siguranță emoțională. Problema este la tine.” La prima vedere pare o observație despre personalitatea celuilalt. Dar uneori aceasta reacție spune mai mult despre istoria emoțională a celui care o rostește.
Cum se formează adaptarea la lipsa de siguranță
Exista oameni care au trăit ani întregi în relații instabile:
- infidelități
- minciuni
- ambiguități
- duble vieți
Pentru a supraviețui emoțional într-un astfel de context, psihicul dezvolta mecanisme de protecție. Unul dintre ele este disocierea emoțională. Persoana incepe sa se desprindă mental de realitatea dureroasa pentru a putea continua viata de zi cu zi.
Adaptarea devine normalitate
Dupa ani de adaptare, apare un fenomen interesant. Ceea ce inițial a fost un mecanism de supraviețuire devine perceput ca normalitate. Persoana ajunge sa creadă ca:
- lipsa de transparenta este normala
- ambiguitatea este normala
- nesiguranța este inevitabila
In acest context, nevoia de claritate a altcuiva poate părea exagerata.
Conflictul dintre doua tipuri de siguranță
Aici apare diferența fundamentala. Exista oameni care au învățat sa își creeze siguranță emoțională prin adaptare la incertitudine. Si exista oameni care își construiesc siguranța prin transparenta și cooperare în relație. Cele doua modele sunt complet diferite.
De ce apare judecata
Când aceste doua modele se întâlnesc într-o relație, apare tensiune. Persoana adaptata la incertitudine poate percepe cererea de claritate ca fiind:
- control
- gelozie
- insecuritate
In timp ce persoana care cere claritate percepe ambiguitatea ca fiind:
- distanta
- lipsa de transparenta
- lipsa de implicare
Concluzie
Paradoxul este simplu: oamenii care au învățat sa supraviețuiască emoțional în lipsa siguranței ajung uneori sa critice tocmai nevoia de siguranță a altora. Nu pentru ca aceasta ar fi greșită. Ci pentru ca nu face parte din modul în care ei au învățat sa funcționeze.