Daca recunoști problema … dar nu schimbi nimic … chiar ai recunoscut-o? Când cineva spune „știu ca am niște defecte”, dar apoi continua exact la fel … este asumare sau strategie? Ce este mai periculos? Lipsa de conștientizare … sau conștientizarea fără schimbare? – pentru ca una este ignoranta, cealaltă este alegere…
Despre pseudo-asumare, control emoțional și evitarea vulnerabilității în relații
Exista momente în relații în care o persoana pare sa facă un pas spre sinceritate. Spune ceva care suna ca o recunoaștere, ca o deschidere. Dar, analizat atent, mesajul nu duce nicăieri. Nu construiește. Nu repara. Nu schimba nimic. Este o confesiune fără consecințe.
Mesaj ambiguu: intre sinceritate și evitare
Un mesaj de tipul: „Probabil am câteva defecte mari, dar nu vreau sa-mi recunosc asta. Lupt sa ma mențin pe linia de plutire și refuz sa conștientizez.” poate părea autentic la suprafață. In realitate, el este ambalat într-o forma care blochează orice progres relațional.
Ce transmite, de fapt, un astfel de mesaj
- Recunoaștere parțială a problemei
Exista o semi-asumare:
- probabil am defecte mari,
dar este imediat anulata prin:
- nu vreau sa-mi recunosc
- refuz sa conștientizez
Este o recunoaștere fără acceptare reala. Este o asumare cu limita.
2. Nevoia de control și aparenta
Expresii precum „ma mențin pe linia de plutire” indica:
- instabilitate emoțională mascata
- efort constant de a păstra controlul
- frica de pierderea imaginii de sine
Conștientizarea ar aduce vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea este perceputa ca un risc.
3. Ton pasiv-agresiv mascat
Mesajul nu este neapărat manipulator intenționat, dar funcționează ca:
- auto-victimizare controlata
- cerere implicita de empatie
- fără asumarea responsabilității pentru schimbare
Este o modalitate de a primi atenție emoțională fără angajament.
Sinceritate sau joc psihologic?
Este importanta o distincție matura:
Posibil sa fie sinceritate fragmentata
Persoana poate:
- sa fi avut un moment de luciditate
- sa fi scris exact ce simțea
- dar fără dorința de a schimba ceva concret
Mesajul devine astfel o descărcare emoțională, nu un pas spre vindecare.
Ce înțelege partenerul dintr-un astfel de mesaj
Un astfel de mesaj transmite implicit ca:
- exista ceva de lucrat la sine
- exista conștientă parțială a problemei
- dar se alege deliberat negarea
Este o alegere a supraviețuirii emoționale, nu a creșterii.
Controlul ca mecanism central
Refuzul conștientizării nu este întâmplător. El protejează:
- imaginea de sine
- poziția de control în relație
- evitarea expunerii emoționale
Autenticitatea ar presupune pierderea acestui control.
Impactul relațional
Pentru partener, un astfel de mesaj creează:
- confuzie
- nesiguranță
- sentimentul ca problema este recunoscuta, dar „înghețată”
Empatia este ceruta, dar siguranța emoțională nu este oferita.
Ce spun psihologii
In psihologie , acest tip de comportament este asociat cu mai multe mecanisme bine documentate:
1.”Insight without action” (conștientizare fără schimbare) – psihologii subliniază ca conștientizarea nu este echivalenta cu schimbarea. O persoana poate:
- identifica problema
- o poate verbaliza corect
- o poate explica logic
fără sa aibă motivația, toleranta la disconfort sau capacitatea de a acționa diferit. Rezultatul este blocajul relațional cronic.
2.”Experiential Avoidance” (evitare experientiala) – Concept central în terapii moderne (ex: ACT). Aici persoana recunoaște existenta problemei dar evita emoțiile asociate (rușine, vina, vulnerabilitate). Astfel recunoașterea devine o „supapa”, nu un pas spre schimbare.
3.Dissonanta cognitiva (Cognitive Dissonance) – conform teoriei lui Leon Festinger când exista diferență intre „știu ca e o problema” și „nu vreau sa schimb comportamentul” apare tensiune interna. Pentru a o reduce, persoana:
- minimalizează problema
- o intelectualizează
- o verbalizează fără a o integra
4.Pseudo-asumare (defensiva) – în literatura clinica, acest tip de mesaj este văzut ca o forma de auto – protecție a imaginii de sine. Permite persoanei sa para conștientă, matura și deschisa, fără a face pasul real – adică asumarea responsabilității comportamentale.
5.Reglare prin control (Control-based coping) – Refuzul schimbării nu este întâmplător. Psihologii observa ca schimbarea reala implica pierdere de control. Prin urmare, persoana recunoaște parțial, dar menține status quo-ul pentru a evita vulnerabilitatea reala.
Concluzie
Un mesaj de acest tip arata ceva esențial: nivelul de conștientă nu este egal cu disponibilitatea de a te schimba. Poți ști ca exista o problema. Poți chiar sa o numești. Dar daca refuzi sa o conștientizezi pana la capăt, relația rămâne blocata. Este ca și cum cineva ar spune: „da, casa arde … ” și apoi s-ar așeza liniștit pe canapea.