Una dintre cele mai subtile forme de evitare emoțională este menținerea trecutului „simbolic deschis.” Nu ca relație activa. Ci ca posibilitate latenta.
De ce trecutul nu este închis
Pentru unele persoane:
- trecutul oferă control
- oferă sentimentul ca nu sunt „blocate”
- oferă o identitate familiara
Închiderea reala ar însemna sa accepte:
- pierderea
- respingerea
- durerea de a nu fi fost ales
Iar asta e prea greu de dus.
Ambiguitatea ca mecanism de protecție
Ambiguitatea permite:
- apropiere fără angajament
- intimitate fără responsabilitate
- relații fără risc real
Este o forma de supraviețuire emoțională, nu de iubire matura.
Ce se întâmplă cu partenerul prezent
Partenerul actual ajunge:
- sa simtă nesiguranță difuza
- sa perceapă lipsa de exclusivitate
- sa simtă ca nu este ales pana la capăt
Chiar daca nu exista fapte concrete, energia relației spune adevărul.
De ce iubirea matura sperie
Iubirea matura cere:
- claritate
- delimitări
- loialitate emoțională
- renunțarea la trecut
Pentru cine a trăit mult timp în mecanisme de apărare, asta este perceputa ca o amenințare, nu ca o siguranță.
Alegerea comoda
In momente de presiune, unele persoane vor alege:
- varianta familiara
- varianta mai puțin profunda
- varianta care nu cere reconstrucție interna
Nu din lipsa de sentimente, ci din incapacitate emoțională.
Concluzie
Relațiile construite pe ambiguitate nu eșuează pentru ca nu exista iubire, ci pentru ca nu exista curajul de a inchide definitv ușile trecutului. Iar fără uși închise, nu poate exista o casa construita pana la final.