Conflictele fac parte din viata noastră de zi cu zi. Conflictele nu apar pentru ca relația este greșita. Apar pentru ca este vie. Pentru ca doi oameni diferiți încearcă sa se întâlnească în același spațiu emoțional. Ceea ce face diferența nu este daca apare conflictul, ci ce facem cu el.
De cele mai multe ori, conflictele nu pornesc din răutate, ci din neînțelegeri. Din nevoile pe care nu le exprimam clar, din dorințele pe care le presupunem evidente, din așteptările despre care credem ca „ar trebui sa fie înțelese”.
UNDE GREȘIM?
Ca oameni, evitam conflictele din motive diferite. Uneori pentru ca nu avem suficienta încredere în noi. Alteori pentru ca nu vrem sa renunțam la poziția noastră, sau, pur și simplu, pentru ca nu ne pasa suficient de ceea ce simte celalalt.
Trebuie sa nu identificam conflictul cu persoana cu care avem acel conflict. Nu persoana este conflictul, ci situația în fapt. Trebuie sa gândim ca suntem doi împotriva unei probleme. Formam o echipa de soluționare. Astfel nu cădem în capcana de a repara persoana din fata, când defapt trebuie reparata situația în sine.
ROLUL STIMEI DE SINE ÎN CONFLICTE
Conflictele trezesc emoții puternice. Iar daca nu suntem confortabili cu propriile emoții sau nu știm ce sa facem cu ele, conflictul devine rapid copleșitor.
Conflictele pot fi intimidante pentru ca ne obliga sa ne exprimam. Sa spunem ce vedem, ce simțim, ce ne doare. De aceea, felul în care intram într-un conflict este strâns legat de stima noastră de sine.
Atunci când stima de sine este scăzuta, conflictele nu mai sunt despre situație, ci despre noi. Luam lucrurile personal. Intram în defensiva. Ne este greu sa spunem ce avem nevoie cu adevărat. Reacționam intens sau, dimpotrivă, ne retragem. Încercam sa facem pe plac, evitam responsabilitatea pentru propriile emoții și ajungem sa avem așteptări pe care nu le comunicam niciodată.
In realitate, conflictul nu ne sperie pentru ca este periculos, ci pentru ca ne expune. Ne arata exact acolo unde nu suntem siguri pe noi.
EVITAREA CONFLICTELOR CA STRATEGIE
Atunci când evitam conflictele în mod repetat, nu păstram liniștea. Cream distanta emoționala.
O persoana care evita conflictele nu o face din liniște, ci din frica. De multe ori, neaga problema. Schimba subiectul. Aduna frustrări în tăcere. Se străduiește sa fie „omul bun” sau, uneori, victima. Evita sa contrazică, chiar și atunci când în interior știe ca nu este de acord.
Evitarea conflictelor aduna, nu rezolva – frustrări, furie, nemulțumiri. Toate se strâng pana într-o zi în care izbucnesc, de multe ori disproporționat, asupra partenerului. Când conflictele nu sunt abordate la timp, ele nu dispar. Se muta în interior. Evitarea constanta a conflictelor este epuizanta psihic. Pentru ca presupune sa taci când ai ceva de spus și sa inghiți emoții care au nevoie de spațiu.
CONCLUZIE
Evitarea conflictelor nu este o dovada de maturitate emoționala, ci un mecanism de protecție. Relațiile sănătoase nu sunt cele fără conflicte, ci cele în care conflictele pot fi duse fără frica.