(și ce spune asta, de fapt, despre relație)
Pare un detaliu mic
La suprafață, e ceva banal:
- un inel
- un gest
- un obiect
Si totul se învârte în jurul lui:
- e mare
- e mic
- strânge
- nu e comod
Dar adevărul e altul – niciodată nu e doar despre obiect. Este despre ce reprezinta.
Ce reprezinta, de fapt, un simbol – un simbol într-o relație nu e decorativ
- este declarație
- este poziționare
- este asumare
Si aici apare ruptura reala – când cineva nu poate duce simbolul incepe sa-l „explice”.
Cum arata evitarea – nu spune: „nu sunt pregătit(a)”. Spune:
- „ma strânge”
- „îl mai ajustez”
- „nu e momentul”
- „îl port altfel”
Ce se întâmplă, de fapt – muta discuția din emoțional în tehnic.
De ce face asta – pentru ca:
- emoția obliga
- simbolul cere poziție
- iar poziția creează presiune
Adevărul dur – când un simbol devine „complicat” asumarea este problema.
Semnalul pe care trebuie sa-l vezi – nu este ca are o problema cu obiectul. Este ca are o problema cu ceea ce înseamnă.
Paradoxul relației
- nu vrea sa piardă legătura
- dar nici nu vrea sa o confirme complet
Si atunci apare jocul
- amână
- explica
- justifica
- evita
Ce ai tendința sa faci
- explici
- insiști
- corectezi
- încerci sa rezolvi
Dar asta agravează tot – pentru ca o duci mai adânc în evitare.
Ce funcționează cu adevărat
- retragerea presiunii
- mutarea responsabilității
- liniștea
Replica care schimba tot – „E alegerea ta ce faci cu el.”
Ce transmite asta
- nu mai împingi
- nu mai insiști
- nu mai negociezi
Si atunci apare realitatea – fără presiune se vede clar cine vrea și cine nu.
Adevărul simplu – un om care își dorește nu complica simbolurile
Concluzia psihologica – problema nu este simbolul. Reacția la simbol arata problema daca ea exista cu adevărat.
Întrebarea reala – nu este: „de ce nu îl poarta sau de ce nu îl poarta cum trebuie?” Ci: „de ce nu poate duce ce înseamnă?”