Relația în care unul construiește, iar celalalt mimează
Cum incepe totul – Nu pare ceva grav. Partenerul:
- îți trimite un link cu un apartament de închiriat de exemplu (luam un exemplu fictiv. Sa zicem ca v-ați hotărât sa închiriați un apartament în care sa stați împreună)
- pare interesat
- pare ca „face ceva”
Tu:
- suni
- negociezi cu proprietarul
- te implici
- vezi oportunitatea
La suprafață pare echilibru. In realitate nu este. Si o sa va explic și de ce.
Diferența care schimba totul
Tu faci pași reali. Partenerul face gesturi simbolice. Tu duci lucrurile înainte. Partenerul le lasă în aer.
Momentul adevărului
Apare decizia. Concreta. Clara. Cu o miza. Tu spui „închiriem apartamentul sau nu?” Si acolo se vede tot.
Ce face partenerul
Nu răspunde la întrebarea ta. Schimba subiectul. Ignora întrebarea. Când insiști devine defensiv. Si apoi apar replicile:
- „tu mereu vrei cearta”
- „lasă-mă sa respir”
- „te iei de mine”
Ce se întâmplă de fapt
Nu e conflict. E evitare. Nu e neînțelegere. E refuz de asumare. Nu e lipsa de răspuns. E alegere de a nu răspunde.
Tiparul real
- partenerul pare implicat – îți trimite link-uri cu apartamente de închiriat
- tu duci lucrurile mai departe – acțiune reala
- apare decizia – presiune reala
- partenerul se retrage – evita
- daca insiști – te acuza
Clasic pentru un atașament evitant, nu-i asa?
De ce te destabilizează
Pentru ca logica ta e simpla – „daca vrei ceva, decizi.” Însa logica partenerului este alta: „vreau sa par implicat fără sa decid.” Si aici se rupe tot.
Tehnicile pe care le folosește partenerul evitant
- ignora întrebarea care va duce la o decizie
- schimba subiectul
- te face „problema”
- se poziționează ca victima
Toate au un scop – sa nu răspundă la o întrebare simpla.
Realitatea rece
Tu ai pus o întrebare clara ( DA / NU). Partenerul a oferit emoție + confuzie + deviere.
Ce spune asta despre relație
Nu este despre apartamentul pe care doriți sa-l închiriați. Este despre faptul ca nu puteți lua decizii împreună. Si fără asta nu exista parteneriat real.
Cea mai importanta concluzie
O relație nu se construiește din:
- link-uri
- intenții
- impresii
Se construiește din decizii asumate.
Finalul
Nu e greu sa trimiți un link. E greu sa spui „da” sau „nu”. Pentru ca acolo incepe responsabilitatea. Si când unul decide iar celalalt evita … nu mai e relație. E un om care construiește și unul care doar pare ca e acolo.