Când devii atent la tot … mai puțin la tine
Cum incepe – la început ești:
- natural
- spontan
- prezent
Apoi apar:
- reacții imprevizibile
- reproșuri neașteptate
- interpretări
Si începi sa fii atent.
Ce se schimba
Nu relația. Ci tu. Începi sa:
- filtrezi ce spui
- calculezi ce faci
- anticipezi reacții
Nu pentru ca vrei. Ci pentru ca vrei sa eviți conflictul.
Mecanismul
Este simplu:
- reacție – reproș
- reacție – interpretare
- reacție – conflict
Creierul învață „mai bine nu mai reacționez liber”
Ce pierzi
Nu doar liniștea. Te pierzi pe tine. Pentru ca:
- nu mai spui ce simți
- nu mai faci ce vine natural
- nu mai ești tu
Ce apare în loc
Un fel de versiune adaptata:
- mai calma
- mai tăcută
- mai precauta
Dar nu mai autentica. E o forma de supraviețuire.
Paradoxul
Celalalt poate spune: „uite ce liniștit ești acum”. Dar în realitate:
- nu e liniște
- e retragere
Momentul critic
Când realizezi ca nu mai ești relaxat lângă persoana pe care o iubești. Asta schimba tot.
Concluzie
Nu ai devenit mai calm. Ai devenit mai atent. Si nu pentru ca ai vrut. Ci pentru ca ai fost învățat ca naturalul tău creează probleme.
Verdict rece
Nu e greu sa fii tu însuti. E greu sa fii tu lângă cineva care:
- îți schimba realitatea
- îți corectează emoțiile
- îți penalizează naturalețea
Si atunci faci un lucru periculos – nu mai reacționezi. Nu pentru ca nu simți. Ci pentru ca nu mai știi cum e „corect” sa simți.